Viața cu un toddler

Am fost la Penny, și-a luat un pate Martinel (lui nu-i place pateul, deci l-a atras doar ursu’).
I-am zis: Să știi că e pate înăuntru. Sigur vrei?
El: Daaaaa, pateeeeeee.
Eu: Ok.
Atâta build up a făcut pateului, l-a ținut în mână tot timpul, i l-a arătat și vânzătoarei.
Ajungem acasă, i-l arată entuziasmat lu’ ta-su, câinelui, jucăriilor.
Deschide pateul și începe să plângă isteric.
„PUTEEEEEEEEEEEEEEEE PATEEEEEEEEEUUUUUUU!!!!!!”
Tantrum 3 minute că pute pateul și că pateul este pate.
S-a calmat, și-a amintit că am cumpărat, totuși, și iaurt. Nu moare de foame.